Zgârie nori

Un zgârie-nori sau zgârie nori (adeseori chiar zgârienori) este o clădire foarte înaltă, continuu folosibilă până la cele mai înalte nivele ale sale.

Deși nu există o definiție propriu-zisă pentru un zgârie-nori, se consideră (mai ales în Statele Unite și Canada) că orice clădire mai înaltă de 150 metri sau 500 de picioare, respectiv una care are cel puțin 30 de etaje, este un zgârie-nori sau chiar cei ce depasesc 80 de metri.

Conform unei alte interpretări, orice clădire pentru care, în faza proiectării sale, importanța studiului rezistenței opuse de mișcările aerului are o pondere similară sau mai mare decât studiul greutății propriu-zise a clădirii, este în această categorie.

Definirea structurală a unui zgârie nori, a fost făcută mai târziu de către istoricii arhitecturii, considerând dezvoltarea ingineriei structurilor construcțiilor de la sfâșitul anilor 1880. Astfel, scheletele metalice, care au apărut tot atunci, folosite în locul zidăriei ”clasice”, care trebuia să fie progresiv mai groasă pe măsură ce clădirea era mai înaltă, au determinat o adevărată revoluție a construcțiilor, care au putut fi ridicate dintr-o dată, cel puțin aparent, “la infinit”.

Se poate considera că limita maximă de înălțime atinsă folosind metoda clasică de zidărie a fost atinsă în realizarea, în 1891, a clădirii cunoscută sub numele de Monadnock Building din ChicagoIllinois. Clădirea primăriei din PhiladelphiaPennsylvania, cunoscută ca Philadelphia’s City Hall, încheiată în 1901, este o altă clădire despre care se pretinde că ar deține recordul mondial de înălțime a unei clădiri construite cu “zidărie clasică”.

Cuvântul zgârie-nori a apărut prima dată în engleza americană ca un cuvânt compus, skyscraper = sky + scraper, adică zgârietor al cerului, care a devenitzgârietor de nori, adică zgârie-nori în română. Cuvântul în sine, desemnând inițial un catarg foarte înalt (conform skyscraper mast), fusese folosit pentru prima dată în limbajul uzual la sfârșitul secolului al 19-lea, reflectând uimirea publică a rezidenților orașului New York la vederea acestor clădiri foarte înalte, care păreau a zgâria cerul. Ulterior, a fost rapid adoptat în multe limbi, sub forma compusă specifică a acelor limbi.

Imagine 3 - Zgârie-nori – Cleveland, statul Ohio – Conturul zgârie-norilor (skyline) din centrul orașului (downtown), împreună cu impozantulpod Detroit-Superior Bridge creează o imagine poetică de tip aparte în această frumoasă fotografie alb-negru.

Evoluția definirii “corecte” a unui zgârie nori a evoluat în timp, fiind o funcție nu numai de realizarea tehnică respectivă, dar și de evoluția noțiunii pe măsură ce din ce în ce mai multe clădiri au ajuns să merite acest statut. Uneori se consideră că o clădire ar avea statutul de zgârie-nori doar pentru că domină cu detașare clădirile înconjurătoare. Alteori, se conferă acest statul unei clădiri înalte pentru că implică mândrie și satisfacție locuitorilor unui oraș care are o astfel de structură. Oricum, dincolo de aceste definiții și nominalizări, există și alte criterii (mai mult sau mai puțin obiective) care trebuiesc luate în considerare, așa cum ar fi plasamentul, forma, destinația și aspectul clădirii, care contribuie per ansamblu la definirea uneistructuri de a fi sau nu considerată un zgârie-nori.